Redau mai jos interviul meu din "Zi de zi", numărul din 17 ianuarie 2011. Îl redau integral, pentru că e scurt. El a fost publicat, de fapt, aici: http://www.zi-de-zi.ro/detalii-articol/article/crista-bilciu-distinsa-cu-premiul-mihai-eminescu.html
Crista Bilciu distinsă cu Premiul “Mihai Eminescu”
Duminică, 15 ianuarie, la Botoşani, în cadrul Galei de Decernare a Premiului Naţional de Poezie “Mihai Eminescu” prilejuită de sărbătorirea zilei de naştere a poetului Mihai Eminescu, târgumureşanca Crista Bilciu a obţinut Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru volumul “Poema desnuda” apărut la Editura Cartea Românească, în 2011. Desprea premiu, despre poezie, despre Eninescu, ne-a povestit Crista Bilciu în interviul care urmează.
Reporter: Ce reprezintă pentru tine acest premiu?Crista Bilciu: Pentru mine premiul este extrem de important, din cel puţin două puncte de vedere: întâi, pentru că orice premiu (şi mai ales unul atât de mare) îmi face cartea mai vizibilă. Asta înseamnă că volumul al doilea din "Poema desnuda" nu va mai împărtăşi soarta primului, care a stat cinci ani la naftalină, pentru că nu am avut eu curaj să îl arăt nimănui. În al doilea rând, important este pentru mine şi numele premiului, "Mihai Eminescu". Eu nu numai că am învăţat să citesc pe volumul lui de poezii (aveam patru ani), dar am învăţat şi să scriu datorită acelui volum. Tata obişnuia să îmi citească din carte, punându-mă să ghicesc rima finală. Pot astfel să spun că am învăţat să fac versuri de la Mihai Eminescu.
Rep.: Ce “adversari” ai avut?C.B.: Eu nu cred în topuri în artă, nu îi privesc pe ceilalţi nominalizaţi ca fiind "adversari". Există doar literatură bună şi literatură proastă. Nu cred că poţi să spui despre o carte bună că e mai bună decât altă carte bună. Nu poţi susţine că Beethoven e mai mare decât Mozart sau că Dostoievski e cu o mustaţă în faţa lui Marquez. După depăşirea unui anumit nivel, selecţiile sunt o chestiune de gust. Dacă mi-ar cere cineva să aleg din biblioteca mea o singură carte şi să le arunc pe toate celelalte, nu aş putea alege. Dar, ca să răspund, de fapt, la întrebare, ceilalţi nominalizaţi la premiu au fost Andrei Doşa, Matei Hutopilă, Vlad Tăuşance şi George Nichita. Nu am avut încă timp să citesc decât cartea lui Doşa, cel cu care am împărţit premiul. Mi se pare o carte foarte bună.
Rep.: Cât reprezintă Eminescu pentru cultura română?C.B.: 57,3%! Lăsând gluma la o parte, ar fi un truism să enunţ cât de important e Eminescu pentru formarea limbii române şi a literaturii române. Pentru mine reprezintă şi mai mult, pentru că poezia şi legenda lui m-au format ca scriitor. Dar mi se pare înfricoşător să aud în continuare, la atâţia ani după desfiinţarea limbajului de lemn al pedagogiei comuniste, formule sforăitoare care îl răstignesc pe Eminescu în tot felul de poziţii în care sunt convinsă că el însuşi s-ar simţi extrem de prost. Mi se spune uneori: ce rost mai are să scrii după Eminescu, crezi că îl poţi egala? Cineva care spune asta nu numai că nu înţelege nimic din literatură şi din cultură, dar nici nu cred că a citit în viaţa lui pe Eminescu - să nu mai vorbim de poeţii de după el. Dacă mai există poezie după Eminescu? O, da! Orice poet adevărat asimilează arta lui Eminescu şi a celorlalţi poeţi de după acesta şi apoi duce poezia mai departe, ca pe o ştafetă.
Rep.: Ce urmează pentru scriitorul Crista Bilciu?C.B.: Sper să urmeze numai lucruri bune. Cum spuneam, volumul 2 al "Poemei" e aproape gata. În afară de asta, lucrez la un roman... Lucrez în paralel, nu ştiu ce va fi gata mai întâi, în orice caz, le voi termina pe amândouă în prima parte a anului. Am un entuziasm teribil! Nu vă imaginaţi ce senzaţie e să ştii că, dintr-o dată, vocea începe să fie auzită în lume. Întotdeauna mi-am dorit să spun poveşti.
