Ce mai e de spus? Doritorii vor putea să îşi cumpere şi de astă dată cartea de la faţa locului, ea costă 17 lei.... Vă aştept cu drag - şi pe cei care aţi pierdut evenimentul de săptămâna trecută şi pe cei care vreţi să ne revedem şi să povestim despre POEMA DESNUDA. Aşa că pregătiţi-vă sufletele şi întrebările! Îmi doresc o discuţie lungă şi sinceră. Şi ştiţi ce mi-ar mai plăcea: să vă aud citind din cartea mea! Nu mult, doar o pagină, care v-a plăcut vouă cel mai mult, să aud cum sună cuvintele mele oglindite prin voi. Ar fi pentru mine o experienţă inedită, care mă entuziasmează.
Apropo, am o RUGĂMINTE: data trecută caseta pe care am filmat evenimentul era defectă şi praful s-a ales de ea. Dacă nu erau fotografiile superbe făcute de Alexandru Moldovan şi de d-na Ana-Maria Crişan, n-aş fi avut nicio dovadă a tot ce s-a întâmplat. De aceea vă rog pe toţi cei care deţineţi un aparat de filmat, de fotografiat, un reportofon - performant sau chiar un simplu telefon mobil înzestrat cu calităţi de înregistrare, vă rog să filmaţi, fotografiaţi, înregistraţi evenimentul. Recunoştinţa mea va fi eternă!
Acum vă las, lucrez la peripeţiile Laurei din cartea a doua, continuarea epopeii mele. Vă mai ţin la curent cu evenimentul, să nu cumva să uitaţi!
PS: Mâine e joi şi apare Adevărul de seară - ediţia de Târgu-Mureş, în care Codruţa Pop m-a intervievat pentru un portret... Abia aştept să-l văd şi să vi-l arăt şi vouă!
Draga Cristina
RăspundețiȘtergereIeri am auzit ca ti s-a publicat o carte si am fugit la o librarie, unde, din fericire, am gasit un exempar (singurul sau ultimul? nu stiu).
Cand am ajuns inapoi la birou am inceput sa citesc si printre telefoane, sarcini, deadline-uri am reusit s-o termin acum cateva minute. Nu ma pot abtine sa nu-ti scriu ca sa-ti spun cat de mult m-a impresionat, cu cata surprindere, mirare si admiratie am savurat imaginile pe care le-ai creat acolo. Asa cum nu am ureche muzicala, dar traiesc cu intesnsitate maxima muzica marilor clasici, asa nu am acum cuvinte sa-ti vorbesc despre ce am simtit cand am citit cartea ta, pot sa-ti spun doar ca sufletul meu a vibrat si s-a inaltat odata cu ciorapul Bunicii. As vrea sa fiu mircurea viitoare la Tg. Mures, sa citesc din cartea ta, asa cum ai zis ca ti-ar placea sa se intample, dar din pacate nu am cum sa ajung.Poate daca m-ai auzi citind din cartea ta, ai intelege mai bine cat de mult mi-a placut. Si nu stiu de ce, cand am citit-o te-am simtit aproape de Ana Gavalda. Iti multumesc pentru ca mi-ai bucurat sufletul si intelectul cu cartea ta(recunosc ca de multa vreme nu am mai vazut atat imaginatie, creativitate si sens)
Felicitari.
PS Si eu eram un Don Quijote acum 20 de ani, dar n-am avut puterea sa cred pana la capat in visul meu. Cartea ta mi-a amintit acest lucru si ma bucur ca ai in tine forta de a-ti urmari visul. Te rog, te implor sa nu ti-o pierzi niciodata! Asta macar in numele bubulinelor-gospodine care in tinetrete se imaginau, vorba ta, un al doilea Eminescu
Cu drag, Anca
Draga Crista
RăspundețiȘtergereAm terminat de citit cartea la vreo doua - trei zile dupa lansare. Mi-a ramas in minte povestea cartii si modul de interpretare al Andei... asa ca desi am avut o perioada destul de aglomerata, duminica seara, cand in mod normal ar fi trebuit sa ma odihnesc pentru o noua saptamana infernala, am hotararat sa vad ce se mai intampla cu personajele - dupa primul capitol. Bine inteles ca am terminat toata cartea si eram atat de incantata incat nu am putut adormi...era cam 1 jumatate noaptea... si ma gandeam la ceea ce urmeaza in partea a doua; apoi am inceput sa fac o "recenzie" - pe care mi-as fi dorit sa ti-o spun personal sau sa ma duc la calculator si sa o si postez pe net..dar nu am facut-o...era tarziu...
A urmat, bine inteles, saptamana incarcata, servici, casa, copil, cumparaturi...dar acum "musai" - cum zicem noi mai tot timpul, trebuie sa stii cat de impresionata am fost eu de carte.
Poate ca sunt mult mai subiectiva de cat multe persoane care au citit cartea, pentru ca desi nu am avut o "prietenie la catarama"...poate nu ai stiut sau nu am reusit sa-ti spun ca de cand eram mici te-am admirat pentu imaginatia ta si pentru faptul ca scriai. E adevarat, nu am citit din alte lucrari pe care le-ai publicat, dar pot sa-ti spun ca Poema Desnuda m-a dat gata. Cum ti-am spus si in mesajul personal de pe Facebook... m-a simt cumva ca facand parte din pveste, fie pentru faptul ca se petrece la doua strazi de unde stau, fie pentru ca in fiecare zi cand trec prin fata Blocului de pe strada Progresului acum zambesc asteptand s-o vad pe bunica ce croseteaza ciorapul, sau pe jumatate caine, sau cele 12 fuste ale "nebunei" blocului sau poate chiar pe Laura. Cred ca este si va fi o carte care imi va ramane in minte mult timp de acum incolo si imi va insenina zilele mohorate. Imi face atat de multa placere sa spun tot despre carte incat cred ca un pic am cam "luat-o pe aratura".
Ideea este ca de abia astept al doilea volum si sper din tot sufletul sa faci lansarea tot la Tg.Mures - aici unde te asteptama cu drag.
Dragele mele Anca şi Gina, îmi scrieţi lucruri atât de frumoase, încât nici nu ştiu cum să vă mulţumesc... Mulţi ani nu am fost deloc sigură dacă să fac sau nu publică povestea Laurei - eu scriu ca să mă echilibrez, mi se pare surprinzător că există oameni care vor să asculte, ba, mai mult, oameni care intră în jocul meu. Citesc cu bucurie că vă identificaţi cu povestea mea! Cred că literatura este cea mai frumoasă formă de comunicare.
RăspundețiȘtergereAnca,ne cunoaştem? De unde eşti? Şi unde vei fi miercuri? Dacă nu vei avea, deocamdată, ocazia să îmi citeşti live, poţi oricând să faci un filmuleţ de câteva minute pe youtube. Sunt foarte curioasă care e fragmentul tău preferat. Mă voi înregistra şi eu citindu-l pe al meu imediat ce ajung din nou la Bucureşti (cine ghiceşte care e fragmentul meu preferat?).
@Gina Mi-a plăcut mult cum aştepţi să vezi personajele mele, de câte ori treci prin faţa blocului, e un compliment extraordinar. Abia aştept să văd ce părere vei avea despre personajele noi şi continuarea peripeţiilor din volumul doi.. Dar până atunci mai este puţin (mi-am propus să termin în noiembrie). Oricum, până la volumul doi, sper să ne vedem miercuri, în 26 octombrie şi să povestim despre Laura. Îmi doresc o discuţie deschisă, un fel de cenaclu literar. M-am mutat la Bucureşti cu regretul că nu am fost niciodată în Mureş la un cenaclu literar unde să se dialogheze liber, constructiv, în aşa fel încât toată lumea să meargă acasă cu chef de scris...