POEMA DESNUDA nominalizată la Cel mai bun debut al anului 2011

Pe 15 ianuarie 2012, de Ziua Culturii Naţionale, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din Bucureşti, se va desfăşura.cea de-a doua ediţie a Galei Tinerilor Scriitori/Cartea de Poezie a anului 2011. După cum spuneam în titlu, POEMA DESNUDA e şi ea nominalizată la secţiunea "debut". Ca o avanpremieră la acest eveniment, Agenţiadecarte.ro alcătuieşte şi anul acesta un top al celor mai bune cărţi ale anului 2011.Nominalizările au fost făcute, votul este deschis până la 5 ianuarie 2012. Dacă v-a plăcut cartea mea, puteţi să mă votaţi AICI: http://www.agentiadecarte.ro/top-gala-tinerilor-scriitoricartea-de-poezie-a-anului-2011/

La secţiunea Debut, pe lângă POEMA DESNUDA  de Crista Bilciu (Editura Cartea Românească), au mai fost nominalizate cărţile:

• „Rock în Praga” de Andrei Zbîrnea, Editura Herg Benet
• „Divina tragedie” de Medeea Iancu, Editura Brumar 
• „Când va veni ceea ce este desăvârșit” de Andrei Dosa, Editura Tracus Arte
• „Frica circulă prin subteran” de George Chiriac, Casa de Pariuri Literare
• „Copci” de Matei Hutopila, Editura Max Blecher
• „Metastazele luminii” de Răzvan Gheorghe, Editura Charmides
• „Mecanica sufletelor” de Alice Valeria Micu, Editura Brumar
• „Zvrncul Pyt sau jocul de-a mortiţa” de Andrei Trocea, Editura Tracus Arte
• „Versez” de Iv cel naiv, Editura Vellant
• „Oameni” de Mihai Mateiu, Casa de Pariuri Literare
• „Ich bin ein Berliner”de Gabriel Andronache, Editura Herg Benet
• „Întoarcerea în pivniţă” de Marius-Iulian Stancu, Editura Herg Benet
• „Soarele mecanic” de George Serediuc, Editura Herg Benet
• „Rupt” de Alex Manta, Editura Brumar
• „Cercuri de frig” de Dora Deniforescu, Editura Tracus Arte
• „Greva tăcerii”de Raluca Ciochină, Casa de Pariuri Literare
• „Nepal internet-café” de Răzvan Marc, Editura Minerva
• „Conon în D şi Alb” de Felix Constantinescu, Editura Minerva
• „Tributarii” de Gabriel Biţună, Editura Ars Longa
• 
  

Celelalte secţiuni şi nominalizările lor sunt:

• Cartea de poezie a anului 2011
• 
  
• „Mitologii amânate” de Adrian Suciu, Editura Herg Benet
• „O sută cincizeci de mii la peluze” de Diana Iepure, Editura Casa de Pariuri Literare 
• „Cucamonga” de Iulian Tănase, Editura Herg Benet
• „Unelte de dormit. Cu 10 desene de Dumitru Gorzo” de Ioan Es. Pop, Editura Cartea Românească 
• „Imagini de pe strada Kanta” de Nichita Danilov, Editura Tracus Arte
• „Alte camere, alte glasuri de ieri” de Alex. Leo Şerban, Editura Pandora M
• „MARFĂ reîncărcată” de Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ, Dan Pleşa, Bogdan O. Popescu, Editura Brumar
• „Liniştea de dinaintea liniştei”de Paul Vinicius, Editura Tracus Arte
• „Grossomodo” de Mugur Grosu, Editura Tracus Arte
• „Pantera sus, pe clavecin”de Horia Gârbea, Editura Tracus Arte
• „La pierderea speranţei” de Nicolae Prelipceanu, Casa de Pariuri Literare
• „Aur şi iederă” de George Vulturescu, Editura Paralela 45
• „Sau dincoace de Stix”de Liviu Georgescu, Editura Paralela 45
• „Însemnări din ţinutul misterios” de Gabriel Chifu, Editura Cartea Românească
• „Motanul” de Eugen Suciu, Editura Cartea Românească
• 
  
• Critică şi istorie literară
• 
  
• „În oglinda literaturii” de Rodica Grigore, Editura Limes
• „Fotografie de grup cu scriitoare uitate: proza feminină interbelică” de Bianca Burţa-Cernat, Editura Cartea Românească 
• „M. Blecher - un caz de receptare problematic şi spectaculos” de Ada Brăvescu, Editura Tracus Arte
• „Introducere în fantasticul de interpretare” de Cosmin Perţa, Editura Tracus Arte
• „Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în faţa politicului şi a morţii” de Adina Diniţoiu, Editura Tracus Arte 
• 
  
• Poezie
• 
  
• „Vineri” de Aleksander Stoicovici, Editura Herg Benet
• „Gothic” de Ştefan Bolea, Editura Herg Benet
• „Motocicleta de lemn” de Ştefan Manasia, Editura Charmides 
• „Aceiaşi” de Andrei Novac, Editura Brumar
• „Ulise şi jocul de şah” de Ofelia Prodan, Editura Charmides
• „Spirt” de Darie Ducan, Editura Nico 
• „Rezervaţia” de Cristina Ispas, Casa de Pariuri Literare
• „Instituţia moartă a poştei” de Ionuţ Chiva, Casa de Pariuri Literare 
• „Dans cu spatele în întuneric” de Radu Ianovi, Editura Tracus Arte 
• „Ca să nu merg în iad, mă cazez la hotel” de Mălin Stan, Editura Limes 
• 
  
• Proză
• 
  
• „Recolta roşie” de Răzvan T. Coloja, Editura Herg Benet 
• „Viseptol” de George Vasilievici, Casa de Pariuri Literare 
• „Profesorul Bumb şi macii suedezi” de Augustin Cupşa, Editura Cartea Românească 
• „Antume” de Jean-Lorin Sterian, Editura Herg Benet 
• „Târg de arlechini” de Paul Mihalache, Editura Tracus Arte 
• 
  
• 
  
 

Lectura nu este un dialog cu autorul

Introducere

Pentru cei sosiţi mai târziu pe blogul meu, vă aduc la zi cu evenimentele: pentru că mă lamentam eu pe blog despre lipsa de reacţie la POEMA DESNUDA, Diana Coman a sărit să-mi explice care sunt aşteptările unui potenţial cititor de la un autor nou. Bucuroasă de dialog, i-am răspuns la fiecare întrebare şi nici a doua replică a Dianei nu s-a lăsat mult aşteptată. Dar cred că abia acum înţeleg că întreaga dezbatere se învârte în jurul relaţiei autor-cititor, aşa că voi încerca să lămuresc, în această postare, ce cred eu despre aceasta relaţie...

Autorul şi opera, două destine paralele

Diana, să ştii că îmi face mare plăcere dialogul cu tine.  Dar, crede-mă că el, indiferent de răspunsurile mele, nu va ţine în niciun fel locul lecturii. Ştiu, tu nu asta vrei, dar dialogul cu mine nici măcar nu te va lămuri dacă să rişti (pierderea timpului, căci alt pericol nu paşte cititorii) şi să alegi POEMA DESNUDA sau nu. În urma schimbului nostru de postări de blog, putem deveni chiar şi prietene foarte bune, dar nici asta nu îţi oferă vreo certitudine asupra calităţii cărţii mele sau asupra gradului de plăcere pe care ea ţi-o va oferi. Cred cu tărie nu numai faptul că o carte, odată scrisă, are autonomie faţă de autorul ei - devine altcineva -, dar cred şi faptul că o carte nu oferă nicio certitudine asupra autorului ei. Şi viceversa. Citisem undeva că un om de proastă calitate nu poate crea o adevarată operă de artă - nimic mai fals. Creăm cu eul nostru ideal şi punem în creaţia noastră ce avem mai bun în noi. Autorul unui mare roman idealist poate greşi în viaţa de zi cu zi, pentru ca el e om. În biografia lui, omul poate pierde lupta şi, cu toate acestea, în lumea ideilor, din care face parte arta, el poate rămâne un învingător. Când am descoperit toate acestea, am fost dezamăgită. Apropo de Salinger care spunea că, atunci când ţi-a plăcut o carte, simţi nevoia să-l suni la telefon pe autorul său... eu, una, nu prea mai simt nevoia. Înţeleg că o carte reprezintă intelectul unui scriitor, nu etica lui...

Am cunoscut recent autori care m-au dezamăgit. Nu mă refer doar la actori care creeaza personaje atat de frumoase încat, după aplauze, ai vrea sa îl strangi în braţe pe Hamlet sau pe Estragon şi să îi iei cu tine acasă. Am cunoscut scriitori pe care îi iubeam pe hartie, dar care faţă în faţă s-au dovedit a fi nemernici la suflet... Regizori cu ale căror spectacole rezonam atât de tare de parcă eu le-aş fi visat, dar care s-au dovedit oameni străini, de care sufleteşte nu am reuşit să mă apropii. Până la urmă, diferenţa dintre actori şi ceilalţi creatori nici nu e atât de mare, felul în care actorul îşi îmbracă sufletul într-un rol seamănă cu felul în care scriitorul sau regizorul îşi îmbracă sufletul într-o poveste. Arta adevărată se naşte din năzuinţa sufletului nostru de a fi mai bun, de a trăi într-o lume mai bună. Sufletul tuturor creatorilor e mare, dar în cotidian nu sufletul conduce. Cel puţin aşa gândesc eu acum.

imagine din spectacolul meu EXPERIMENTUL HAMLET, Teatrul Podul, 2010

După demonstraţia de mai sus, e clar că dintr-o carte a mea tu, cititorule, nu poţi afla mare lucru despre mine, autorul. Evident, poţi găsi indicii despre inteligenţa şi cultura mea generală. Şi cam atât. Lectura este nu un dialog cu mine, autorul, ci cu cartea mea, care e o entitate diferită faţă de mine.

Dialogul carte-cititor e inegal
Evident, e mult mai uşor să dialoghezi cu autorul, care e un om, decât cu cartea, care nu răspunde.  Din păcate, dialogul carte-cititor e inegal, adica, in dialog, cititorul nu are atatea drepturi. Cartea îi vorbeste, dar el, cititorul, e mut. Cartea îl poartă prin lumi nemaivăzute, îi dăruieşte informaţii, îl face să vadă imagini, să trăiască emoţii şi să trăiască o vreme în alt timp, alt spaţiu, în viaţa altcuiva. Cititorul ce poate face în schimb? Doar să se simtă încântat sau revoltat, copleşit, fascinat etc. - în fine, să meargă la vale ca pe un tobogan - într-o viteză şi frumuseţe egală cu valoarea cărţii citite.

Dar, dacă cititorul nu poate răspunde cărţii, el poate, însă, raspunde curiozităţii altor potenţiali cititori. Şi, până la urmă, chiar autorului. Criticii literari (şi bloggerii -categorie care ar trebui deja inclusă în istoria literaturii) sunt nişte cititori profesionişti. Ei îndrumă alţi cititori şi dau un feedback autorului. Ei sunt vocea tuturor celor care aleg să nu răspundă provocării, adică dialogului. Pentru că, vezi tu, cititorule, dialogul nostru a fost început, de fapt, de POEMA DESNUDA, la apariţia ei. Vocea ei va ajunge la tine când o vei deschide şi abia atunci urmează primul răspuns al tău. Abia aştept să citesc cum ţi s-a părut călătoria. Iar eu voi avea atunci un foarte bun punct de reper pentru CARTEA A DOUA  A POEMEI, la care scriu acum cu mare elan.

POEMA DESNUDA poate vorbi singură

Dragă Diana, te rog să nu te simţi jignită când îţi spun că eu am dorit o reactie la cartea mea, nu la mine, pentru ca eu nu am pus un anunţ la matrimoniale. POEMA DESNUDA îşi caută sufletul pereche, nu Crista Bilciu. Dar nu e nimic în van, pentru că şi Crista e oricând bucuroasă de noi parteneri de dialog şi, de ce nu, de prieteni. Dar nu confund internetul cu canapeaua lui dr. Freud...

Internetul e, însă, plin de oameni care, sub protecţia anonimatului, se descarcă de frustrări sărind la gâtul unor oameni pe care nu îi cunosc şi nici nu au de gând să îi cunoască. Am avut tot felul de reactii la postarea în care mă plângeam de lipsa de feedback la POEMA DESNUDA. Unii m-au făcut naivă (şi, da, ştiu că o lună şi jumătate de la apariţie e un timp prea scurt pentru ca un debut să ajungă până la cititori). Alţii m-au făcut ipocrită, socotind lamentarea mea doar un fel de cascadorie publicitară. Altii mi-au reproşat că nu ştiu eu sa ma promovez şi mi s-au dat o grămadă de sfaturi, mai mult sau mai puţin fanteziste, cu mai mult sau mai puţin umor... Dar eu nici macar sfaturi nu am cerut in postarea aia, deşi nişte sfaturi bune şi bine intenţionate nu aş refuza niciodată...

Eu nu făceam decât să scriu ceea ce simt, cu toată sinceritatea. Sunt un om care a scris o carte, un om care are ceva de spus. E firesc sa astept ca POEMA DESNUDA să fie citită. E firesc să aştept un feedback. E firesc să fiu nerăbdătoare. E mai mult decat un debut, însoţit de emoţiile, nesiguranţa şi bucuria debutului: e ca şi cum v-aş fi pus în maini un jurnal, ca şi cum v-aş fi făcut o confesiune.

Oameni buni, ce vreţi mai mult de la mine??

Am mai spus, eu sunt, în primul rând, cititoare. Am crescut printre cărti, ba, când eram mică, mă şi jucam cu ele, ca şi cum ar fi fost cuburi: le puneam pe vrafuri şi îmi construiam o cetate în care ma ascundeam să visez ore în şir. În adolescen- ţă, căutam o carte perfectă. Nu perfectă în sine, căci aşa monstruozitate nici nu cred că există, ci perfectă pentru mine. Scrisă numai pentru mine, ba, mai mult, o carte care să se modifice în funcţie de mine, să-mi răspundă. O carte nesfârşită, o prietenă din hârtie şi litere. Tot aşa căuta Don Juan idealul feminin... Dacă n-am găsit această carte, am hotărât să o scriu eu... Dovada cea mai bună că nu am scris-o bine este că acum o scriu pe cea de-a doua... Dar niciodată nu am pornit la lectura unei cărţi cu o prejudecată, nu am vrut să aflu despre carte înainte de a o citi. E ca şi cum nu m-aş duce să văd un spectacol de teatru dacă nu am citit înainte textul dramaturgului respectiv...

Eu cred ca deja am vorbit destul de mult online despre cartea mea. Am dat un interviu pentru Agentiadecarte. Altul pentru Zi de zi, altul la Radio Romania Cultural. Plus alte câteva apariţii pe care nu le mai menţionez acum. Oricum, jur că am vorbit deja prea mult despre mine. Din acest moment, cred că a venit timpul ca POEMA DESNUDA să vorbească singură cu cititorii ei. Mi-ar plăcea ca unele dialoguri să fie publice, să le văd şi eu - aşa cum îţi doreşti ca un copil sau un elev de-al tău să aibă succes:)

O fi cartea mea un produs, dar eu, Crista, NU sunt un produs. Nu am de ce să încerc "să mă vând".  Nici personaj nu sunt, aşa că îmi pare rău dacă am contrazis idealul cuiva despre autori. Sunt cine sunt. Şi sunt foarte curioasă să ascult părerile voastre DESPRE POEMA DESNUDA.

...Ce-ar fi să citiţi cu toţii cartea şi, pe urmă, CHIAR avem subiect pentru un dialog?

POEMA DESNUDA

În curând, la Editura Cartea Românească, va apărea POEMA DESNUDA, de Crista Bilciu, volumul câştigător al concursului de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România pe 2010. El reprezintă şi debutul în literatură al autoarei, care până acum s-a ocupat cu predilecţie de teatru.

Cartea, numită de autoare o “epopee”, este povestea unei fete tinere, Laura, care trăieşte în propria ei realitate. Romanul este populat de zeci de fiinţe ciudate, dar totuşi familiare, care se învârt în jurul Laurei într-un vals ameţitor: o Bunicuţă-Sisif care croşetează un ciorap interminabil, Omul cu aripi, Jumătate de câine roş, Patronul Ghiţă şi cămaşa lui îndrăgostită, nebuna Aemilia şi cele 12 fuste-pescăruşi, Mimi - femeia care colecţionează scame ş.a.m.d.

Prestigiosul critic Al. Cistelecan spune despre acest debut: "Crista Bilciu are ceva din fanatismul devoţiunii absolute; ceva din terorismul şi teroarea patimii totale; atâta doar că al ei e un fanatism de artă şi o religie pentru artă. Cred că e cea mai devoratoare cititoare de poezie dintre toţi poeţii tineri - cu dedicaţie ferventă pentru poezia post-cărtăresciană. Lucrul se vede în procesările intertextuale care-i străbat toată epopeea cu care debutează. Se vede şi în felul în care a ştiut să ia distanţă faţă de minimalismul, autenticismul şi crizismul ori deprimismul de convenţie biografistă cu care se scrie azi. În convenţie biografistă scrie şi ea, dar e un proiect biografist supus unui tratament fantasmatic ce împinge lucrurile în suprarealism."

Crista Bilciu s-a născut în 1978 la Târgu-Mureş. A urmat cursurile Facultăţii de Litere, secţia Română-Engleză (Universitatea “Petru Maior, Târgu-Mureş”), apoi pe cele ale Facultăţii de Regie de Teatru în cadrul Universităţii de Artă Teatrală din Târgu-Mureş, iar mai târziu şi-a completat studiile cu Facultatea de Cinema şi Televiziune din cadrul Universităţii “Media”, Bucureşti. A absolvit două masterate şi, în present, este în curs de doctorat în litere.
În ultimii ani, a pus în scenă mai multe spectacole de teatru: “Cu uşile închise”, de Sartre, “Frumoasa poveste a urşilor panda…”, de Matei Vişniec, “Aşteptându-l pe Godot”, de Beckett, “Cântăreaţa cheală”, de Eugen Ionescu, “Românie dragă, Elveţia mea”, de Cornel Udrea, “Experimentul Hamlet”, după Shakespeare, “Mamelele lui Tiresias”, de Apollinaire etc.