vineri, 24 martie 2017

Ziua 1 - corectura rezistă

Voi câte obiecte diferite puteţi înghesui într-o cutie de chibrituri? 

Ieri a fost prima zi în care m-am apucat să corectez manuscrisul cărţii mele cu Lilit şi anunţ ca pe o mare victorie că am parcurs primele 11 pagini (5%). Poate că nu voi termina într-o săptămână, cum speram, dar până la jumătatea lui aprilie tot îi vin de hac! Mai întâi am scotocit prin toată casa după caietul ideal (am mereu un stoc la îndemână, nu pot scrie poezii decât pe hârtie şi, de multe ori, simt nevoia să fie un caiet neînceput). Am testat câteva caiete, unele poroase, altele cu fila aproape transparentă, dacă nu au pătrăţele nu le pot suferi. Am schimbat două tipuri de cerneală (una care se întindea ca o caracatiţă şi făcea purceluşi, cealaltă de un albastru leşinător – până la urmă le-am combinat). Ah, am uitat să spun, m-am hotărât să rescriu toată cartea, 226 de pagini A4, de mână, cu stiloul, ca să o pot corecta. Eu scriu literatură numai cu stiloul.

Actorii au obiceiul de a-şi scrie rolurile de mână pe caiet (cel puţin aşa ne-a învăţat dl. Cătălin Naum), aşa cuvintele dramaturgului devin ale actorului. Iar eu simţeam că trebuie să fac ceva pentru ca textul acesta, pe care îl pierdusem,  să redevină al meu. Am lăsat textul să curgă prin mine şi era ciudat, nu mai eram eu cea care îl scrisese, era ca şi cum aş fi regăsit în garderobă o rochie preferată care mi-a rămas mică.

Ieri am corectat primul capitol, cel în care personajul principal merge şi merge prin deşert, călare pe un Cal-ciorap fermecat şi însoţit de o Jumătate-de-câine. Plus alte câteva personaje: o Fustă travestită în umbrelă şi o Rimă care acum îşi face debutul. Cal-ciorap vorbeşte cel puţin 25 de limbi străine, iar Jumătate-de-câine e morocănos şi nu prea vorbeşte. Capitolul acesta conţine şi fuga mea, chiar a mea, a Cristei, de la Mureş la Bucureşti, aşa că amintirile m-au obosit şi emoţionat. Şi mi-am amintit şi de jocul cu cutia de chibrituri din copilărie. (Vă provoc! Eu pot să bag 100 de obiecte complet difetite într-o singură cutiuţă! Voi?)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cartea pe care nu sunt în stare să o nasc

Există o carte la care scriu de peste 6 ani. De fapt, în 2011, când am publicat prima mea carte ( "Poema desnuda" ), un ciot di...