Eu nu cred în semne, dar ce regie bună a destinului a făcut ca, exact în momentul începerii lansării mele, un cor de copii să înceapă, la un stand alăturat, să câte "We are the World", a lui Michael Jackson, în amintirea adolescenţei mele zbuciumate în care purtam 50 de insigne şi alergam după limuzina lui Michael de la aeroport până exact lângă Romexpo, la hotelul care pe atunci se numea "Sofitel" (şi la ale cărui ferestre de la ultimul etaj "m-am uitat" nostalgic chiar în ziua lansării mele la Gaudeamus ). Pe acest fond muzical am avut cu Florin Iaru un dialog particular despre adolescenţă, pe care nu vi-l dezvălui, dar care m-a făcut să îmi dau seama că trebuie să am grijă să nu mă maturizez. Adolescenţa e momentul de graţie, dacă mă vedeţi devenind o "doamnă" - sau, mai rău, o "stimată doamnă", vă rog să mă trageţi de mânecă!
Minunat a fost Florin Iaru, care m-a prezentat cu volubilitate şi umor, secondat de fiul său Vlăduţ (care bag mâna în foc că va deveni critic literar, pentru că ştie exact când să întervină într-un discurs - sau va deveni actor - din acelaşi motiv!). Pe Florin Iaru (după cum a menţionat şi dumnealui) îl cunosc de pe internet şi această întâlnire cred că e cel mai bun argument pro Facebook. Nu e minunat să poţi vorbi live, în orice moment, cu unul dintre poeţii tăi preferaţi, despre literatură şi despre cum să te descurci prin jungla lumii literare? Asta bate orice şcoală de tip tradiţionalist! Iată ce a avut de spus Florin Iaru despre mine:
Pe urmă, Cosmin Ciotloş, cu care am făcut cunoştinţă chiar în timpul lansării (după cum se vede şi pe filmare), a spus şi el lucruri foarte frumoase despre cartea mea, a dezvăluit câteva detalii inedite de la concursul de manuscrise al USR pe care l-am câştigat şi eu nu mă aşteptam să spună lucruri atât de frumoase - ţin minte că, în acest moment, am văzut-o în public pe prietena mea Anda Saltelechi (care filma) şi care era atât de emoţionată de cuvintele lui Cosmin Ciotloş, încât mi-a fost şi mai dragă.
Pe urmă a fost rândul meu să vorbesc şi am avut emoţii şi nu mai ştiu exact ce am spus (dar Anda spune că am vorbit rar şi coerent, dovadă clară că, până ajung "artistă consacrată" sigur învăţ să vorbesc în public).
În încheiere, Anda Saltelechi şi Cristina Pleşa au citit fiecare câte un scurt fragment din cartea mea şi jur că e o senzaţie foarte stranie (şi nu neaparat plăcută) pentru un regizor să stea pe scenă alături de actori şi să nu îi poată privi obiectiv din multiple motive: a) pentru că stau pe scenă şi mă lupt cu emoţii, nu am timp să mai observ altceva; b) pentru că stau lângă actor, prea aproape pentru a-l vedea; c) pentru că textul e al meu! De câteva ori îmi venea să intervin şi să dau indicaţii regizorale, dar m-am abţinut... Mulţumesc şi actriţelor, iată-le în acţiune!
Pe urmă am dat autografe... Până la urmă, s-ar putea să mă obişnuiesc cu asta... (dar ce bine că regizorii nu dau autografe! Sau dau??)M-a onorat şi m-a bucurat foarte tare faptul că una dintre poetele mele preferate, d-na Floarea Ţuţuianu, pe care nu o cunoşteam personal, a venit special pentru lansarea mea. Acum că o cunosc, mi se pare şi mai minunată!
De asemenea, m-a bucurat prezenţa colegei mele Mirona Radu, căreia îi datorez cea mai mare parte a acestor fotografii de la lansarea mea şi pe care pariez sută la sută ca regizor de film!
Şi îi mulţumesc pentru prezenţă şi lui Daniel D. Marin (care e furnizorul meu secret de cărţi pentru doctoratul meu în poezia postoptzecistă:).
Mulţumesc unchiului meu (în dreapta) şi tuturor celor care au fost prezenţi!
