În "România literară", Cosmin Ciotloş scrie o cronică intitulată "Patru debuturi". Articolul se referă la Andrei Doşa, Matei Hutopila, George Nechita şi la mine. Articolul se poate vedea
aici. Selectez partea referitoare la POEMA DESNUDA:
"Crista Bilciu (n. 1978), cel de-al treilea nume apărut anul acesta în poezie aduce cu sine, şi ea, o nouă sensibilitate. Alternanţa de registre face cea mai mare parte din farmecul volumului. "Poema desnuda" poate fi citită ca un montaj emoţional. Şi stilistic. Cu tot scenariul pe care-l dezvoltă, cartea e în realitate materie intimă condensată. Dimensiunea epică, foarte coerentă altminteri, e numai un truc. Pe coperta a patra, Al. Cistelecan (printre altele, personaj, el însuşi, al poemului) identifică exact ingredientele acestei formule cu rădăcini daliniene. Aş condensa explicaţia meticuloasă a criticului într-un singur cuvânt valiză. Suprarealirism. Dacă ar fi să urmărim numai pelicula, cartea tot ar fi de luat în seamă. Numai că, pe dedesubtul acestui pelicule, stau rezerve serioase de energie. În prima pagină (o Introducere rezonantă în starea celor douăsprezece capitole) Crista Bilciu e sinceră până la capăt: „Acest poem atâta l-am gândit/ Şi răzgândit,/ frământat cu degetele, tălpile, cu salivă,/ mi-am stors sudoarea, sânii, creierii,/ încât la început s-a transformat/ din apă în spirt –/ asta la început/ Şi atunci ar fi trebuit eu să-i dau foc – poate că aş fi incendiat cu el/ pălăria lui Mincu,/ mustăţile lui Cărtărescu,/ arca lui Manolescu –/ Cistelecan nu s-ar fi ars,/ ci ar fi aprins molcom, ardeleneşte,/ o ţigară Gauloises Blondes/ de la vâlvătaie)” (p. 7).
În celelalte pagini (o sută opt cu toatele) denundând, cum singură spune, acest nucleu, Crista Bilciu
devine poetă." (România literară, nr. 48/2 decembrie 2011).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu