luni, 15 august 2011

De azi sunt scriitoare...

Acesta nu este un blog personal. Mă gândesc de multă vreme să îmi fac un blog, dar nu am curajul să îmi expun sufleţelul intemperiilor umane, decât bine înfofolit în coperţi şi ISBN. Diferenţa dintre o carte şi un blog îmi pare diferenţa dintre un actor care stă în costum, în mijlocul decorului şi se exprimă folosind cuvintele lui Shakespeare şi altul care s-a urcat pe scenă (gol) ca să vorbească liber despre el însuşi.


Dacă voi degenera, totuşi, într-un fel de jurnal, el va fi destul de impersonal, pentru că va cuprinde doar evenimentele din jurul lansării volumului meu de debut, POEMA DESNUDA. Voi pune mai mult accent pe fapte, nu pe milioanele de gânduri şi senzaţii care trec prin mine. Iată:

Ieri a fost o zi ciudată, a premierelor, deoarece:


  1. cartea mea a ajuns în librării,
  2. eu am ajuns la editură şi am ţinut-o prima dată în mâini (de fapt, mi s-au pus în braţe deodată 20 de exemplare, un colet)
  3. primul exemplar a fost cumpărat (de la Cărtureşti), fapt semnalat cu bucurie la telefon de o prietenă (Cristina) care a săvârşit actul
  4. am dat primul autograf (unchiului meu)
  5. am lansat primul trailer al cărţii, pe care îl puteţi vedea aici:

    Trailerul e mai mult o glumă, nu are legătură cu POEMA DESNUDA (sau cine ştie?). Cred că voi ruga actorii să povestească nişte peripeţii de la filmare, a fost foarte amuzant...
    Ah, da, o altă prietenă (altă Cristina), care se măritase cu o zi înainte, m-a sunat să mă felicite, spunându-mi că o carte e ca un copil. Şi m-am gândit deodată cum ar fi, la maternitate, să vrei să-ţi iei pentru prima dată în braţe copilul şi să ţi se aducă 20 de exemplare...



Un comentariu:

  1. anda saltelechi19 august 2011, 11:54

    Peripetii: cadrul cu masina a fost filmat pe ascuns... venea bodyguardul locului spre noi... noi bum si bang cu piciorul cu genunchiul tot s-a albastrit, pan' ce-a ajuns paznicul gata eram. Un stres binefacator. Sau aleea, tot asa, pe furis... cand sa incepem filmarea ne intra un om in cadru vorbind tare la telefon... erau benefice conditiile de lucru, ma simteam ca Nica la furat de cirese...

    RăspundețiȘtergere

Cartea pe care nu sunt în stare să o nasc

Există o carte la care scriu de peste 6 ani. De fapt, în 2011, când am publicat prima mea carte ( "Poema desnuda" ), un ciot di...