De azi sunt scriitoare...

Acesta nu este un blog personal. Mă gândesc de multă vreme să îmi fac un blog, dar nu am curajul să îmi expun sufleţelul intemperiilor umane, decât bine înfofolit în coperţi şi ISBN. Diferenţa dintre o carte şi un blog îmi pare diferenţa dintre un actor care stă în costum, în mijlocul decorului şi se exprimă folosind cuvintele lui Shakespeare şi altul care s-a urcat pe scenă (gol) ca să vorbească liber despre el însuşi.

Dacă voi degenera, totuşi, într-un fel de jurnal, el va fi destul de impersonal, pentru că va cuprinde doar evenimentele din jurul lansării volumului meu de debut, POEMA DESNUDA. Voi pune mai mult accent pe fapte, nu pe milioanele de gânduri şi senzaţii care trec prin mine. Iată:

Ieri a fost o zi ciudată, a premierelor, deoarece:

1. cartea mea a ajuns în librării,
2. eu am ajuns la editură şi am ţinut-o prima dată în mâini (de fapt, mi s-au pus în braţe deodată 20 de exemplare, un colet)
3. primul exemplar a fost cumpărat (de la Cărtureşti), fapt semnalat cu bucurie la telefon de o prietenă (Cristina) care a săvârşit actul
4. am dat primul autograf (unchiului meu)
5. am lansat primul trailer al cărţii, pe care îl puteţi vedea aici:
   
   Trailerul e mai mult o glumă, nu are legătură cu POEMA DESNUDA (sau cine ştie?). Cred că voi ruga actorii să povestească nişte peripeţii de la filmare, a fost foarte amuzant...
   Ah, da, o altă prietenă (altă Cristina), care se măritase cu o zi înainte, m-a sunat să mă felicite, spunându-mi că o carte e ca un copil. Şi m-am gândit deodată cum ar fi, la maternitate, să vrei să-ţi iei pentru prima dată în braţe copilul şi să ţi se aducă 20 de exemplare...